Când timpul trece…apari tu

Voi lasă aici o poveste…

O poveste despre regăsire, echilibru și liniște.

Aș îndrăzni să spun că este povestea în care mi-am găsit răspunsul unor întrebări de foarte mult timp ignorate.

N-aș putea să povestesc cum începe, deoarece personajul principal și-ar da seama imediat…și nu, nu sunt pregătită încă.

Însă, de menționat este sentimentul pe care l-am simțit atunci.

Nu, nu e nimic romantic. Am simțit o goliciune. Nu era nimic, de fapt.

Moment care mă face acum sa îmi pun niște întrebări.

Toată viața am trăit ca o romantică, crezând în dragoste la prima vedere.

Acum cred in echilibru la prima vedere, în completare și liniște.

Mi s-a făcut rău…la propiu.

Ideal început. La câteva luni după ce am cunoscut acest om, am avut o întâmplare cel puțin ciudată.

Am rămas pentru prima dată singuri.

M-a privit în ochii. Mult. Foarte mult timp.

Eram blocată. Nu înțelegeam de ce…nici acum nu îmi este foarte clar.

Cert e un lucru. Am avut cel mai ciudat sentiment trăit vreodată. Simțeam cum mi se scurge energia din corp. Ma simteam epuizată. Goală.

M-am speriat.

Nu am vrut să mai rămân singura cu el niciodată.

Prezenta lui îmi mă neliniștea… ca și cum toate spiritele lumii încercau să mă avertizeze sau era doar intuiția mea care încerca să îmi indice drumul…

Prezența lui mă face să înțeleg de ce alte persoane nu au rămas.

Neliniștea a dispărut. Am început să îmi înțeleg emoțiile.

Nu am simțit asta niciodată. În zadar nu poate fi.

“Nu îmi pasă ce suntem, vreau doar să te trăiesc.”

Mi-a fost greu să îl înțeleg, cred că încă îmi este.

Dar faptul că suntem atât de diferiți mă ajută să înțeleg niște aspecte ale vieții de care nici măcar nu eram conștientă.

Curiozitate sau compatibilitate?

Evit să o numesc completare, deși știu că are tot ce nu am eu…și invers.

Pot spune că mă simt complet diferită, dar complet atrasă.

Să cunosc o astfel de persoană o să fie aventura vieții mele.

Dar să nu uităm un lucru, sunt o visătoare și o idealistă…

Carmen iar a visat…e doar o poveste. L-am citit pe Eminescu înainte de culcare.

Mă liniștește.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s