„Vorbim acasă”

6924a8ebb835626533f23ee6567f3c57

Ziua se anunță încă de dimineață că fiind una dificilă. Cel puțin, asta îmi inspiră el, care nu voia să se trezească.

E adevărat, lângă el am experimentat toate felurile în care se poate simți o femeie. De la mamă, la… ei bine 😀

Revenind la acea dimineață…morocănos, cu obișnuiește uneori, pur și simplu refuză să înceapă ziua. Well… nu insist. Încep prin a-mi face ritualul de dimineață, pierzând astfel zeci de minute.

Îl găsesc în același loc, de data aceasta apelez la așa-zisa atitudine autoritară în care încerc să îmi impun punctul de vedere. Secretul nu a stat în cuvinte sau expresie, l-am tras de picior jos din pat…mă rog, am încercat. Important este că am resuit să îl mut din loc, chiar dacă m-am trezit în secundă următoare cu capul în jos și picioarele în sus, atârnată pe umărul lui. Buuun. Misiune îndeplinită.

Casă aranjată, baie făcută și cu muuulta foame am decis că e timpul să mergem să mâncăm.

Domnul de lângă mine își păstrează atitudinea rece și distantă pe tot parcursul zilei. Așa sunt unele zilele cu el. MAJORITATEA.

În timpul mesei are loc un fenoment aparte. Iar că orice fenoment deosebit, este greu de definit și înțeles. Cel puțin, pentru mine așa a fost în acest caz. Se parte că fix între felu’ unu și felu’ doi are loc o explozie interioară în mintea lu’ domnu’ de care eu am fost conștientă abia undeva pe la miezul nopții, dar ajungem și acolo…

Continuăm prin a părăsi localul, moment în care observ ACEA schimbare. Sau mai bine zis, o altă persoană lângă mine.

Știind că este una din acele zile, încep să îi plătesc cu aceeași monedă. Abordând aceeași atitudinte că și el. Zis și făcut…

Perseverență mea iese la iveală și reușesc să îmi păstrez poziția timp de o oră. Este mult pentru mine, chiar am făcut un efort :)) apoi cedez. Realizez că, totuși, e altceva la el. E ceva legat de mine, de ce am făcut eu. Îmi confirmă acest lucru, îmi confirmă momentul cu pricină și uite așa rămân eu îngândurata tot restul serii, blocată în acel moment.

Am început să iau fiecare cuvințel la analiză și fiecare mișcare făcută…ce vrei..sunt femeie.

Mă simțeam ca în fața unei ghicitori atât de evidentă, dar al cărei răspuns nu puteam să îl aflu. Logic, am întrebat omu’ ce s-a întâmplat. Răspunsul primit „vorbim acasă”.

Brusc, am simțit cum s-au schimbat rolurile. Dintr-o dată eu eram copilul răsfățat și neascultător, iar el părintele autoritar.

Evident, am început să îmi întru în rol și să mă pisicesc pe lângă el în speranța că mai scot un indiciu. Nimic. Cică erau prieteni în jurul nostru și „vorbim acasă”.

Așteptăm acest „acasă” că un copil ce abia așteaptă să primească cadoul visat.

Într-un final, se întâmplă. Mergem acasă. Săream într-un picior de fericire, în sinea mea.

O să îmi primesc „cadoul”…

Va urma…sper.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s